nici când porți luna în umăr
nici când diminețile sparg geamurile ca răzvrătiții
și nici când aurul îți este valetul de fiecare zi
nu vei vedea castelul urcând haiducește pe munte
și nu vei ști nici seara în care
curgea iubirea din mine ca un fluviu
nici mirosul de pâine caldă al sufletului
nu vei ști nici ce fluid voi fi
în noaptea
când mă voi întoarce din mine ca dintr-o pușcărie
pentru că vei fi mai pustie ca bufnițele
și fiindcă nici un drum
nu se va întoarce spre arborii de cafea ai neliniștii.