orașul
vânzător de ninsoare în sticle de șampanie
te reține la întreceri absurde
cine dă mai repede colțul
răsucești cuțitul în pâine
un polițist trece cu brațele ridicate
ca troleul sărit de pe sârme
pulsul stării de fugă îl ia o girafă
aruncă moneda -zebră sau cal?
în piața publică
focuri știrbe molfăie chituci de beznă
adună pulbere de vânt
străzile corzi de ghitară dezacordată
se agață de picioarele lungi
ale dansatoarelor din cluburi de noapte
notele false le însoțesc
dincolo de pragul unde își mototolesc pielea
și o aruncă în dosul oglinzilor
adorm în cochilii
bagajele sufletului au rămas la recepție
tot mai puține din cele ce cauți poți să culegi
simți o mână în piept care te izgonește
priviri indiferente care ratează punți
nu mai începi nimic
te parolezi să nu fii găsit
zilele sunt grilaje de fier prin care
salahor te strecori cu pietriș în buzunare
în spatele cuvintelor nimeni?