Este noapte si adorm sub privirea nefiintei
Parasesc o lume, o lumina diafana piere
O simt disparand printre pleoapele grele
Ma afund in intuneric si uit
Lasand totul in urma, fara forma, fara sens

Imi las trupul sa viseze,
Imi ascund privirea sub lespezi de morminte
Si imi aduc aminte parca, ca am existat odata

Din colturile universului demiurg
Apare o umbra invaluita intr-o mie de culori
Si acum simt doar o clipa clipa care dureaza o eternitate

Ca un cerc fara margini, fara forma
Privind printre pleoapele grele cu stropi de pamant
Imi las trupul sa viseze si il uit,
Precum o clipa, precum o viata