Grilaje de pocăință
mi se scurg printre vene,
și de trei zile tot plouă
cu săgeți, cu păcate, cu sori
sălbatici;
pământul e acru
e crud și uleios,
și mă cuprinde ca o mantie
coruptă;
noaptea nu mai are răbdare
să mă dezlege de ore
și de zile petrecute-n desfrâu
până când mă trimit singură-n anonimat:
până aici am plătit!
Trebuie să fac autostopul
până pe lumea cealaltă.
Se zice că dacă-ți plouă la înmormântare
ți-a părut rău…