arăți bine
cînd nu știi că ești iubit
îți atîrnă gîndurile în șuvițe rebele
sub frunte

brațele îți pornesc altfel din trup
mai îngerește
și fără să vrei
oftatul ți-e mult mai sincer

îmi place să te privesc tîrziu
cînd crezi că nu-ți mai trece nimeni prin suflet
cînd îți ții singurătatea aproape de piept
ca fotografia unei femei frumoase

adormi în fotoliu ușor cu luna sub tîmplă
și visul măsurînd cu precizie
distanța dintre două puncte fixe
pe inimă
plus/ minus o slăbiciune

zilnic
te răsfrîngi în mine din întîmplare
dar ochii mei tac
precum oglinda din hol