Un Cristal
în mii de fațete neștiind una de alta
decât, poate, prin senzația de animal de răcoare
care le cutreieră
când ascultă în califate de poziții
în reflexii în apă a unor geometrii incredibile
de forma unor lebede
cu nostalgii de safire în sânge
ca o rocă
sau ca un pustiu
gândind saturnale la mari depărtări
cascade verzi și animale de mătase

și ca o hlamidă rece a presimțirii
ferindu-te cu fast și insomnii
la masa cu sfeșnice, fiecare
un suflet mort de mult stând cu tine la masă
ori străinii care tocmai au sosit odată cu seara
și asta durând
cale de un om

cineva, se pare
o va înlocui cu cenușe
și tu vei trece cu aceeași solemnitate
fără a spune un cuvânt
deoarece aidoma clapelor
au nevoie de întreg sistemul pianului
altfel vom juca domino
împreună
la ceai
timp de 4 imperii
reluându-se prin caleidoscop
până când aerului îi vor crește unghii
și se va juca biliard
cu ochii rostogoliți pe lespedea albă