[…]
în fața ghiuvetei
pândesc momentul în care
tu iți uzi degetele
indecisă
impolorând să intervin
.
m’aș vărsa lacom
să te eclipsez
scârbesc
umilesc
să’ți curăț pielițele și petele albe
și celelalte semne ale lipse de calciu
să mă arcuiesc apoi
ca un lichid obosit
pe vârfurile tale elastice
.
m’aș vărsa până la ultimul
regret/că voi sfârși pe scurgere
pentru un poem
prea scurt ca să mai sper
că ne vom sincroniza
.
[…]
m’aș vărsa chiar mai sincer
dacă aș avea mai mult curaj