gândurile nu trec spontan de la un om la altul
în mine mulți îmi poartă numele și nu știu
cum i-aș putea schimba la față
cerându-le:
stingeți-vă cratere ale risipirii!

suntem cu adevărat oameni numai printre
pietre de diferite mărimi
numai acolo sufletul poate călători prin trup
cu ușurința omului pe Lună

nu o să mă întrebe nimeni ce mi-am dorit să ajung
de aceea îmi este indiferent că veți râde
când veți citi că mă visam
orbitând în jurul propriei inimi în ani-lumină

știu
e târziu
în curând
voi aMortiza

nu îmi pasă alții prin imense telescoape vor privi
și despre mine vor bârfi
ca despre o gaură neagră