Nu mai am timp să fiu copil,
Să cred în lucruri puerile;
Nu mai pot să știu ce știu
Și să cred că toate-s bune.

Nu mai vreau să am viziuni,
Să fiu un personaj în vise,
Ci vreau doar să mă adun,
Să ies odată din culise.

Sunt doar un personaj descris
În orice poezie tristă,
Sunt doar un visător, un vis,
Sunt doar o carte nedeschisă.

Pe scena vieții vreau să ies
Să dau frâu liber gândurilor,
Să spun replici de neînțeles
Pe vasta mare a rimelor.

Tu crezi că-am înțeles de ce,
Tu crezi că știu răspunsul?
De ce nu vrei să îmi explici
De ce nu-s eu alesul?