iubi,
acuma desăvârșesc arta
o să-ți arăt universul sentimentelor pe harta inimii

aș putea fi ora adevărului în fața ta
întrebările ar rămâne blocate pe vârful limbii
într-un singur răspuns încontinuu: un sărut
să nu visezi, să nu visezi la sfârșit înainte de început
chiar de crezi că nu ți-aș plăcea
lasă-mă să-ți împletesc în păr o mărgea
să te strâng de mijloc
voi închide ochii și voi scoate din inimă foc

nu poți să ții pasul cu imaginația mea furibundă
abundă în suflet abundă, dar nu vrea să răspundă
al cui este acest sărut pierdut în necunoscut?
It’s just a game, it’s just a tragedy
the first day, the last day, the same day
life is just a comedy
and the world – its stage
my age, one second remains
the thoughts explode in my brains

ți-am pus numele în agendă agățat de un apostrof
of, of…
de câte ori te-am sunat
m-ai apostrofat…

nu m-ai înțeles
eu mă joc cu toate cuvintele
pentru că ele sunt un fel de dragoste de-a mea
inexplicabilă

amândoi avem același gând chinuit
într-un vis interpretabil unde
te pot cuceri doar cu un cuvânt
te pot ameți rostind doar iubire
un tandem du-te-vino pe aceeași rostire
un coșmar numit dorință

ca orice femeie care se respectă
ai dreptul să joci dur
în această lume
fără contur
plină de juisare

în palma mea ofilește o floare
te privesc fără să caut întrebări sau răspunsuri
este o stare de nedescris
tăcere adâncă
văpaie
bâlbâiala continuă a sângelui
întoarcerea în timpul copilăriei
când desenam chipul unei fete pe asfalt
iubita mea marțiană
și eram mai înalt