File galbene, palide
Mă așteaptă răbdătoare,
Pe mine, scriitoare rătăcitoare
Și gândurile mele umede,
Îmbibate în lacrime,
Oglindite în lame.

Camera e pustie,
Nici o suflare vie,
Doar vieți de hârtie
Ce mereu învie,
Sub pana iluziei.

Degetele pătate
De cerneala iadului,
Aleargă torturate,
De puterea gândului,
Pe coala fantasticului.

Ticăitul ceasului mort,
Ce era doar un ecou
Al pulsului meu,
Ca o secată baterie,
În lipsă de energie,
Fascinație, imaginație,
inspirație...

În colțul întunecat al camerei,
Stă în așteptare, patul părăsit,
ÃŽn favoarea scaunului spovedaniei,
Sfeșnicul poetului pustiit.

"Suferința naște geniile,
Tristețea îmi trezește ideile,
Adormite în comoditate
Risc de mediocritate..."
Gândurile oprite,
Degetele amorțite,
Pleoapele adormite.
Foile pătate,
De vise rătăcite,
Litere adorate,
Pe vecie imprimate...
ÃŽn pustietate!