Suntem plini de petice
Cârpit e totul în noi
Pe dinafară, pe dinăuntru
Nimic întreg, nimic original.

Sufletul stă peticit în noi
Cusut cu ața albă a iluziei
Doar petice, aceleași clișee
Scuze și acuze, lacrimi și suspine.

Clipe destrămate apoi recusute
Cu speranța de mai bine
Ce deșertăciune! Peticiți
Ca niște păpuși de cârpă...

Dansând haotic pe sforile
Trase de alții, paiațe ilare
Cu straie rupte- recârpite
Și inimi peticite goale.