Mă numesc Acum, deși fusesem Ieri.

Trecutul mi se scorojise ―
se descojea
și-mi falsifica peisajele.
Era vulgar, nespălat, s-a cățărat
cu degete murdare pe acuarela lui
Serge Tissot, varsându-mi
întreg vermillonul pe pantaloni.

Să-mi fi dorit, oare,
alt Ieri,
alt câine, alte simpatii, haine?
Nu, nici gând, căci m-ar fi trădat
și aceștia, cu siguranță.

Păi irișii din stația lui 101,
ei cui ar fi rămas?
Dar stima buchinistului de pe Eroilor?
Aș plânge după cameea de la gâtul Mariei.

Neîndoielnic, alt Ieri m-ar îmbolnăvi,
m-ar fărâmița ca pe frunza obosită.

Dar chingile timpului sunt numele,
după cum și Ieri ascultă de Acum.
Tot așa, un Ieri bine camuflat și vinovat
ar fi strigat în lume tot ca pe mine.