Uriașe fălci cu dinți de aur,
frumoase, tinere fecioare,
purtând în suflet cântece de graur,
ușor și rece le-mpresoară.

Și lacrimile tale coji de rouă,
pe pieptul lui frumos și plin de spini,
dumnezeiești șiroaie plouă,
hrănindu-i desfătarea cea de chin.

Frumoase fălci cu dinți de aur,
uriașe, tinere fecioare,
purtând în pântec corn de taur,
frumos și tandru le doboară.

Degeaba fugi de asprul vânt, frumoaso,
când melc îl porți în inimă ca într-o casă.