Fantoma morții!
De ce ai venit?
Sau pentru cine?
Căci de venit-ai pentru
mine... te voi primi,cum
n-am primit pe nimeni!

Și dacă e așa...te voi ruga
a ma lasa,să mă fardez...
să mă aranjez...să mă simt
gata ca sa plec!

Și te-aș ruga să mă mai lași
încă puțin să pot să-ncep și să termin
Scrisoarea pentru al meu iubit...
Mă voi grabi...căci stiu n-ai timp...
N-ai timp...

Scrisoarea încep să o scriu acum...
Și ma grăbesc căci știu n-ai timp!
Nici titlu nu-i mai scriu căci știu...
Nici eu n-am timp![...]
Am așezat în ea...toate ale mele
gânduri bune,rele...pentru el...
Și despre mine...

Acum mă așez pe canapea...
în rochia de: "Nu mă uita!"
Și în picioare am sandale...
Sandale noi și elegante...
Mă așez frumos pe canapea...
Cu mâna dreapta-mi așez capul,
și mâna stângă lângă ea...
în care am scrisoarea,pentru adoratul...

Și acum aștept de parcă aștept pe altcineva,
Și nu e așa, căci am vorbit la ora nouă să mă ia...
La noua fară trei minute...aud că bate-n poarta
cineva anume...și nu răspund căci...
de voi face asta,voi rămâne...

Și nu mai bate nimeni...a plecat...
Stau liniștită aștept să vina...
Dar când privesc la ușă...îl văd pe adoratul
arânjându-mi patul...
Se apropie și mă întreabă unde plec...
Și dacă scrisoarea ce o tin, e pentru el!

Îi spun că da...și îi mai spun ca n-are timp...
și că la ora nouă...ea vine să mă ia...
Atunci mă-ntreabă: "Cine...cine e persoana care vine?"
I-am spus că nu stiu cum o cheamă.
Căci de-ntrebat n-am întrebat-o...
Nu a înțeles nimic din ce i-am zis...
Dar va-nțelege poate după ora nouă,nouă jumătate...