virgina la geam șade goală, prin sticla murdară
îi cântăresc cu privirea sânii ușor întăriți
sfârcul stâng e mai maro ca niciodată
și crăpat de la prea multe atenții
ochii strălucesc în umezeală
bătăile inimii iar buza
inferioară arde
între dinți



***



prin încăpere aburii ating picioarele proaspăt spălate
fesele încă mai poartă dovada prin care
unghiile și-au găsit moartea
în scâncete rupte
plămânii
caută evadarea
geamul e gol, virgina își linge
lacrimile încrustrate pe tenul alb-violet
râsete naive lovesc în retina de o claritate rușinoasă



***



canapeaua vibrează încet
orologiul șoptește
clanța…



bang bang!