Cîteva cuvinte
pentru lemnul uscat
al obrazului tău
să curgă lacrimile prin văile seci
unde înotau pești aurii
în vremile cînd nu aveai nevoie
de cuvinte.
Prinzi între pleoape admirația mea
izvorul secat
spre rădăcini seva
frunzelor înmugurite o clipă.
ți-aș dărui din mine
și partea-mi verde tremură
lacomă să-ți cuprindă
amintirile.