Cu fiecare dimineață pe care o trăiesc
mă trezesc mai pustie de privirea
care mi-a arătat lumina din propriu-mi întuneric.
Cu fiecare respirație pe care o eliberez,
aerul mi se pare mai rece
iar plămânii mei
nu mai ințeleg alt limbaj
decât pe cel al plămânilor tăi.
Cu fiecare cuvânt pe care îl rostesc,
le pierd pe cele pe care mi le-ai spus
într-o noapte de iarnă.
Te caut în toți și nu te regăsesc în nimic…