Ziduri groase mă sufocă și mă strâng...
Nu sunt Ana lui Manole...Nu am să plâng...

Și plouă...Plouă mereu peste pietre înaripate...
Și copaci cu coarne-ntoarse...

Nimeni nu mai poate să mă scoată dintre cărămizi și fier...
Am încercat să țip...Am încercat să zbier...

Stâlpi vorbitori și mașini care fumează...
Picăturile cad peste o păpădie care se clonează...

Nimeni nu m-aude...
Închid ochii și las ploaia să mă ude...