Ma înfior
la trecerea stelelor
peste casa bunicii,
adormită
întru domnul,
pe o muchie
din dealul viei.
Ochii minții o văd
frumoasă și blândă,
într-o icoană
pictată pe sticlă
colorată.

Mă cobor în trecut,
și în căușul palmei
se așeaza îngerii,
care o duc cu ei în cer.

Rămân apoi
cu sufletul mutilat,
de timpul ascuns
în vârsta mamei.