nu s-a întâmplat nimic mai mult
eu am coborât
dintr-un tren noctambul
ascultam cum cădeau stele pe rând
și nu mai doream să merg

de atunci prefer apăsarea pământului
îmi las rădăcinile
la poarta schitului alb
să am pentru următorul copil
fără sprâncene

el va urca în alt vagon
va găsi un bărbat o femeie
le va scutura buzunarele de aer
pentru câteva întoarceri
la primul strigăt de naștere
va urmări lumina

călătorii nu vor ști dacă secundele
sunt bilete dus-întors
ori sunt și ei personaje stranii
dintr-un desen

neanimat