lacrima peșterii-
oftatul materiei,
pe altarul iertării, ridică stâlpi de sfințenie.


brațele prieteniei-vulturi ce zboară fără opreliște prin inzăpezite suflete,
luminițe
risipesc
prin ale lui Cupidon plete.

culori pastelate înmuguresc pe ramuri;
râsete și chiote deschid petalele sârbelor.
într-un vârtej de triluri de ciocârlii,
egoismul se topește puțin câte puțin în cupa de cristal a...zâmbetului.
șuvoi de bucurii se revarsă din înaltul cerului...

voios aleargă cu plasa după fluturi
Dumnezeu,
apoi se odihnește într-un minuscul bob de grâu.