Io,
Pătru Opincă,
țăran fără țarină,
plugar fără plug,
ciurdar fără-o vită,
îmi duc viața năcăjită
fără strâmbătăți și vicleșug
și brușul de mucedă pită
mi-l plătesc cu sânge din belșug...

O vorbă a mea-i ca o mie...
Am slujit cu cinste și-omenie
satului
și împăratului...

de sărac ce-s, toți câinii mă latră
și noaptea, când pe uliți trec domol,
nu mă așteaptă pe nici un podmol
fete mari cu țâțe ca de piatră...
sapa mea mușcă, rupe adânc
dar nu-mi aduce nici doară cât mânc...
la secere
nime nu se ia cu mine la-ntrecere...
coasă ca a mea în țara toată nu e...
sprintenă trece prin ierburi ca de cui

rânza mi-e goală, blidul la fel,
dar grâul crește drept ca de oțel,
să se-mbuibe din el
groful putred, ciocoiul mișel

Io,
Pătru Opincă
ce-ntre-atâtea moșii n-am doar o șirincă
înfrunt strâmbele legi și năpasta
și-n răzmerița ce-n mine crește,
sudui vârtos, mocănește,
și scuip pe toată rânduiala asta!...