Am câștigat timpul- când își mătură
blondele tălpi pe intrare de-n casă se beau
pestrițate licori, la perete stau toate
ceasurile întoarse.
O bezea cât un pumn de copil de-i guști din
grăunțe; viața, cui de-i varsă cu încinse
tunele- privește rădăcinile de Gollum- între
oase ce nu se potrivesc și lungi depozite
de cretă, palizi cocori de tablă cum stau de
veghe pe morman.
Strâng câtă iarnă-i către prima-vară, șarpe
cu burta de pene- îi lipsește bunul-gust aripii
de a zburat singură în toate colțurile lumii.
S-a făcut mic domnul cu azură-beretă și
geantă de nailon- ai câștigat, tu nu te-ai naște
întâiul meu copil, în geamuri tu n-ai pierde
sărbătorile pocnind din degete cerul crăpat.
Tu-nu-copilul meu, bruma se uscă-n
prima-vară, ori ceasurile nu știu asta even
if these all go through a gallop blind mithril.