Incandescență la alb. Fața insului.
Perna de albul zăpezii.
Sare prin cercul de noapte-al irisului
Tigrul dungat al amiezii.

Salt mistuindu-se-n limbile focului
Blana-i lumina-n fereastră.
Ca alcoolul ard vămile locului
Ziua cu pară albastră.

Salt! Febra urcă mercurul în pasăre-
Candelă vie-a cetății...
Fața bolnavului - pâlnie-n care se
Surpă imaginea feții.

Aer duhnind a spital cum din gura
Gropii cu lei a profeți
Salt! Arc voltaic de carne. Curbura
Trupului trage săgeți.

Salt! Prin pupilele țevii de pușcă-
Gemene focuri în rană.
Salt! Consumat în a-și smulge din cușca
Dungilor propria blană.

Lavă scurgându-se pe tencuiala
De Catedrală-a amiezii.
Incandescență la alb. Doar spirala
Dungilor să mai vibreze.

Salt!ca la circ și în semnul supunerii
Unei egale-ntru toate
Capul și labele-și pune pe umerii
Sorei de caritate.

Dungile negre din care se smulse
Blana de foc se fac cearcăn...
...Fotosensibil-asemeni emulsiei
Pielea lui. Insul încearcă-n

Încrețiturile feții s-adune
Stingerea zilei terestre...

Lichefiată, privirea lui pune
Ochiuri de gheață-n ferestre.