să-mi scrii pe un ciob de sticlă
de tot ce ai nevoie
pentru că vezi cum crește în tine candoarea naufragiului
și umbra liliacului ce putrezeste undeva pe plaja de la deauville
într-o pustietate de oglinzi
fantoma legată la ochi mormăie ceva fără sens
bâjbâie prin întuneric cu mâinile legate într-o fântână cu riduri
peste care cade ploaia acidă prin ochii întredeschiși ai morților
n-am să știu nimic niciodată despre sinucidere
când a divorțat bunica în fața unor siluete
pregătite sa moară din dragoste
poate că unul dintre noi l-a vazut pe dumnezeu într-un medalion de teracotă
dar nu putem spune nimic sigur
poate că ai să-mi scrii despre irlanda lui spencer
e ora ceaiului, îți spun
e ora ceaiului și trebuie să respectăm acest tabiet
ca o dovadă de respect pentru țipătul pescărușilor pe plaja de la deauville
a fost amputat brațul statuii de gheață
-floarea sudului și misterul din iraklion-
pentru noi casa de nebuni reprezintă un simbol
cu certitudine reprezintă un simbol