moartea
e doar un hoț
ce freacă noaptea de garduri
agitând câinii din cartier

se oprește-un moment într-un capăt de stradă
mai trage o dușcă din sticla legată de brâu
adună pe haină ce-i cade din gură
apoi horcăind se uită la ceas.
și trece și trece mereu mai departe
cu degete-oase prin oameni ca pe țambal
văd luna cum latră arătându-și colții
dar ei nici că-i pasă.

hoinărește prin lume… duhnind a bețiv ordinar.


____________________________ sau


un hoț
freacă noaptea de garduri
agitând câinii
poposește-un moment în capătul străzii
trage o dușcă, nu stă pe uscat
fluieră vântul să-i curme saliva
apoi își reglează privirea pe ceas.

și trece și trece mereu mai departe
- degete oase prin oameni țambal…

Ascultă puțin, ceva îl disturbă
un vecin somnoros cu un felinar
trântește poarta, învârte cheia
“dispari odată, bețiv ordinar!”