Închide-mi ușa stăpâne
să-mi intre șoarecii-n suflet
să-mi roadă pământul pocit
de setea ce curge în valuri

întinde-mi mâna străine
și pune-ți florile-n cap
arginții mi lasă pe pleoape
regăsindu-mi plăcerea cu dor

întoarce-ți privirea măiastră
și vede-mă tot mai spre fund
acolo se roagă un suflet
de toamnă să pice abrupt.