Toate chemările viselor strânse
Sunt așezate-n cămară-n cuvinte
Lângă iubirile arse și plânse
De care îmi aduc nostalgic aminte.

Sunt drumurile pornite-n uitare
Neînțelese invazii de meduze,
Cum fuge clipa, ca o sărutare
Furată fetei de pe-un colț de buze.

În nopțile ucise stau la pândă
Și umbrele ne apasă în tâmple,
Ca să se stoarcă seva din izbandă
Iubirea când o fi să se întâmple.

Vom mirui lumina-n alb, cu ninsori
Plăcerilor le vom crea o mască,
Să nu îmi ghicească lumea în prinsori
Rodul dulce-i iubiri când o să nască.

Să rămânem împreuna pan’la prag
Cu viața să ne îmbrățișem în gând,
Să traim prin dragoste atâta drag
Așa cum e scris, o să plecăm pe rând.