era o după-amiază plăcută
cu un vânticel blând ce-mi dezmierda părul lung și chipul obosit de gânduri
am alergat lungi kilometri ca să te pot uita
măcar pentru o zi
pornind de-acasă spre oriunde

ajunsă la capătul puterilor m-am oprit strigând
victorie, eram liberă de tine

ritmul clipirilor mi-a fost tulburat descoperind
la întoarcerea pe-același drum
numele tău în urmele mele
amprente lăsate pe caldarâmul trupului tău
ce cadențat îmi fredonau cântecul neuitării
ghidându-mă spre casă

ah, numele tău din 9 note muzicale convergente
ce-nșiruite într-un fel anume
fac să-mi vibreze sufletul ca o coardă de violină
amintindu-mi într-un perpetuum mobile
momente de iubire
simfonie a extazului și coruri de suspine
ca un gând obsesiv

mă duc să-mi fac un ceai calmant, iar n-o să dorm la noapte
dar mâine, e o nouă zi și eu, precum cobaiul,
voi încerca o altă terapie
ca să te pot uita