corabia se pierde in zarea care nu-i,
calugarul se roaga la dumnezeul lui,
cuvinte sunt in toate aceste
minuni pamantene si celeste.

sunt furnici in baie, paianjeni pe chiuveta,
am ratacit prea mult pe un desen de creta
sa nu vedem ca tot ce ne-nconjoara
cu-atatea necuvinte ne omoara.

copiii strazii au casa in canale,
batranii doctori mor astazi de foame,
profesorii umbla cu pantalonii rupti
si uite o femeie cu sanii mult prea supti.

corabia se pierde, calugarul se roaga,
a, uite o roscata intinsa pe o targa,
salvarea vine, pleaca, un show de zile mari
la care spectatori sunt marii demnitari.

da, fii atent la tot ce se intampla,
sunt scenaristul cu un glonte in tampla,
cuvintele mele te lovesc in spate
ca necuvintele ultimei prostituate.