Ești atât de bătrân...
Sufletu-ți prins printre crengile lumii...
Îmbătrânești fără drum
La umbra minunii...

Încă mai crezi în toate acestea?
Þi-atârna mâinile prin praful de stele,
Prea ușor vrei sa prinzi din urmă povestea,
Din vorbe...doar vorbe legate si grele...

Înca râzi? Nu-ți e teamă?
Ca vântul moartea iți pare a fi.
Þi-e frig și te-ascunzi de vântul din iarnă..
Și-l uiți...Însăși moartea se naște-n copii...

Bătrânule...triste-ți sunt toate acum,
Dumnezeu te mai duce în brațe o vreme,
Nu-ți lungi peste graniți străinul tău drum,
Să ai timp, să te-ntorci...mai bătrân, mai devreme...