cu o ultimă sforțare împing viața și moartea înapoi în pîntec
întind mîinile și ele se fac găuri negre în cer
disperat trag aer în piept
și pieptul meu nu e altceva
decît un sac găurit unde se zbate petecul inimii
această nouă înfățișare cine mi-o arată cine mi-o ascunde
atît de repede încît nu o pot lua
tu te apropii înapoia ta
cerul e un lighean răsturnat peste păsări