ÃŽntr-un colÈ› de soare
pe ochiul unei moarte
e perdeaua trasă
în privirea rece și albastră
doinind pentru Satana...

Peste frunzele adormite
se-aștern crimele dorite
plutind păpușile de ceară,
pentru dorința refuzată,
în odioasa-i melodie murdară.

Lângă pâlnia împânzită de regrete
coboară-n spațiu-ntinat ale incantației note
și pentru a nu știu câta oară
ucide prin alt suflet
și ultima fărâmă de candoare...
Piei vrăjitoare!