am de șters pragul cu liniștea până în reptila visului
cu dinți răsfățați și piele care rănește
șterg tot și pun înapoi în vitrină
pe rafturile moi ale organelor
și mâna care caută prin rama ca o distribuție
a trecerilor și intrărilor
plămada fiecarei sfere de aer chircite în mistuirea
de pe oase

în urma pașilor tăi rămân prăpăstii
scoase la vânzare

pun o haină sub picioarele mele și șterg tot în jur
pașii aceștia frivoli își devoră în mine
lipsa craterelor
lipsa brandului solicitant

cârpa aceasta de liniște e făcută să fie înfundată
în urechile mele de firmă

șterg până când din mine se ridică trupul de care râd
însemn ceea ce văd cu jumătate de ochi în ura celuilalt
prin pielea mea rămași precum spongii
în saptele pietrelor umede din ceea ce dispare
voi cei intrați și trecuți prin această prăvălie
fără să lasați pielea pe prag într-o cană mare
a morții

în copilărie citeam totdeauna șolduri
în loc de solduri
și-mi închipuiam că în spatele ușilor sunt bărbați care
dau forme femeilor

și nu e un vis comercial doar

reptila onirică din firida chipului tău
altul decât cel ce zâmbește și freacă în dimineți
amanetul
mersului
eticheta înfățișărilor histrionice
modul în care calci în picioare bancnotele stărilor
râsul tau de vinil scama din ochi și ridurile
ce descriu mica industrie a sentimentelor

de multă vreme nu mai vinzi nimic
doar ștergi
dar ăsta e un alt business și alt vis