În amurgul ăsta dunga verii
se bate pe o nicovală de păduri,
era ca-n timpul și ca-n locul
când îți sorbeam, ca domnișoară, primii nuri.

Și îți mușcam din sânul agurid,
cules din creanga bluzei, timpuriu,
și mă-ntrebai de știu să fur,
virginitatea fructului, spuneam că știu.

Eu nu știam de fapt nimica,
mi-era o foame doar de tânăr trup
și behăiam prostesc, ce doreai tu,
în numele instinctelor de lup.