Din spatele miresmelor plecară hoții
cu bube din aripi și haine de somn,
Din dosul mănăstirii unde perorau suprarealiștii
au venit călugării animați de moarte

"Taci!"

Pe spatele nostru fulgerau crengile "înlemnite",
macabrele flăcări care alergau deasupra "flăcăilor"

"Sunt eu?"

Temnița fugea în jurul prizonierilor,
iar noaptea ne udam ca niște tranchilizați bătrâni

"Adu-mi vocea!"

Tum tururum, o streche ne pornise de la poarta a doua
a purgatoriului,
dantescă nemișcare asta a ochilor

"Ai scuipat respirația pe acel vultur?"

Va trebui să recunoști
că mi s-au rupt alunițele
din versuri.