Vino! Am strigat la tine ragusit,
M-e frica sa adorm, mi-e frica de-ai sa pleci.
Cu ochii plini de lacrimi am intepenit
Si radacini am prins in aste picioare reci.

Imi este atat de greu, din ce in ce mai greu
Lacrimi nu mai am si glasul a mutit.
M-ai parasit ca-s om, te-ai luat apoi c-un zeu
Ce nu moare niciodata, dar uite...am murit.

Si-ti dau acum dreptate, dar uite la final,
Sa stii ca tot ce-am spus cand ne-ntalneam sub pom,
N-a fost asa sa fie, n-a fost ceva banal.
Eu te-am iubit mai mult, chiar de-am fost un om.


18 iunie 2006