sînt trist. luna sună a gol,
mintea mea a dat încă o dată
morții ocol. acum abia
de văd sub piatră răsăritul,
sufletul aleargă întruna
negăsindu-și în mine sfîrșitul.
zadarnic îl rog să rămînă,
sufletul meu va mai sta
o clipă aici apoi va coborî
în fîntînă. prin ea va trece-n altă lume
ce nu-i materie, nici vid –
un vis pe care apele
îl deschid. urlă un cîine, trezește
morții și viii deodată, privirile lor unesc
această lume cu cealaltă.
fără cuvinte e totul, plin de mister:
un greier cîntă
apropiind pămîntul de cer.