Iubite, îmbracă-te în alb,
mânjeşte-te cu var,
croieşte-È›i aripi şi vino!
Pune-È›i pe cap această tocă de fetru,
eu chem muzicienii;
i-am plătit scump, cum îți place È›ie.
Iubite, toba ia-o între noi,
nu-È›i fie frică,
îngerii ne vor călăuzi.
Da, eşti şeicul meu, aşa da...
ÃŽnvârteşte-te, tocmai sunt un cerc,
hai în interiorul lui, Soare!
Dă-mi şi mie o bucată de pâine
să-mi şterg sudoarea,
am obosit.
Ai uitat să-È›i pui cârpa neagră,
nu-i nimic, o să ne învelim
Mai târziu cu ea...
Sunt ghemuită la pământ, iubite!
am ochii închişi...
văd doar faÈ›a inimii tale
şi îți intuiesc sufletul;
Nu te opri, dansează!
Ţi-ai pătat puÈ›in inima cu palpitaÈ›ie,
verde, roşie şi verde.
E poate din cauza vulcanului;
ÃŽn ultima vreme suferă de astm
Săracul, Muntele Nor, săracul!
Mă voi mântui în braÈ›ele Lui, iubite!
Lui, cu inima străpunsa de săgeÈ›i,
eu, străpunsă de o sabie.
Nu e dans războinic, e doar sufi,
Nu o aşeza între noi,nu...
Patul trebuie sa fie alb,gol.
O s-o visez, o voi trage...
Marte, Marte, iubite!
ÃŽn alb pătat, şters cu miez
De pâine neagră, ca un cerc,
aşezată la pământ, sfărâmată,
a Lui, iubite!