De mă iubești, eu nu mai știu
Si indoiala, incet mă inrobește
Si sclavul ei, devin chiar eu
Si spun necugetari, istete.
*
De multe ori, te-am ințeles profund
Si chiar empatic, te-am simțit adesea
Dar indoiala mea imi este astăzi rege
De mă iubești, eu, nu mai știu.
*
Eu, nu știu ce ai simțit
Când la repetatele-ți apeluri
Nu auzea-i decât glasul ce nu-i al meu
Si indoiala, incet mă inrobește.
*
De te iubesc sau daca te-aÈ™ iubii
Un râu de lapte și de miere
S-ar revărsa pe altarul tău
Si sclavul ei, aÈ™ devenii chiar eu.
*
De te-aș iubii, până și munții
Asemenea unor paseri, vor zbura
La fel ca aceste cuvinte
Ce ies de sub penița mea.
*
De mă iubești eu nu mai știu
Si indoiala incet mă inrobește
Si sclavul ei devin chiar eu
Cel ce spun necugetări mărețe.