Pleci sau rămâi. Zăbavă-ți e umblatul,
Cămașă goală, șubredă nălucă.
Asculți uimită vântul ce usucă
Sămânța râvnei amuțind de-a latul.

Arzi și te stingi. O mână slab apucă
Urzeala tainei ce-ți așterne patul.
Au sfâșiat dorința și păcatul,
Rochia nădejdii, fluturând năucă.

Ești singură. Privirea-ți nu se-oprește
Pe umbra mea de-aproape. Nu auzi
Cum din înalturi îngerul vestește

Căderi de fluturi adormiți și uzi.
Vremelnică, tăcerea se-nvoiește
Să-nvingă pânda vulturilor cruzi.


1 august 2005