Ies cuvintele în voie la plimbare
Pe-aleia bătucită de mult mers
Pe drumu-n care mă preumblu-ades
Vă spun că nu e-ntotdeauna soare.

Oprește clipa pleoapa a mirare
Rotunzi se-ntreabă ochii care urme
Să sape mâna mea să scurme
Să te-ntrupez din urme de cărare?

Copilăria mea, toată, parcă-n vis
Ades, mult prea ades mi-e dorul dor
Tu știi? Eu până-o fi să mor
Spre tine mă întorc cu gând deschis.