refuzând trupul îi dai un somnifer
plutești în gol nici sus nici jos nu este
oricum nimic nu contează ai plecat
cum ți-a fost mai la îndemână
în netrăire sună telefonul prea lung
parcă ar vrea să te aducă cu forța
cuvintele tot te ajung prin vis
adu-mi mamă și mie de la farmacie…
deformarea grotească o gură știrbă
mă chinuiești copil rătăcitor
treci peste pădure căprioare săltând
rădăcinile tale în afara timpului
despărțite de trunchi te plâng te vor
în tine muguri închiși albi și portocalii
te chemi ai pășit greșit într-o capcană
greu de înțeles cum teorii banale
s-au transformat în fierăstrău ce și acum
mai taie din tine ramură cu ramură
vei uita totul ca și cum nu ar fi fost
ai ales nepotrivit ție scenariul și actorii
dintre atâția și atâția ce rateu
hocus-pocus totul e o iluzie puternică
atât timp cât nu e definitiv
sentimentele curg din forma ciuntită
în sămânța abia încolțită
ca într-un film dat înapoi fotogramă
cu fotogramă am ajuns iar la start
te trezești te ridici te freci la ochi
ce urât am visat se făcea că….