palmele deschise te caută
urmele lor
îți ating pe rând glezna
genunchiul
linia sternului clavicula
nu se opresc decât lângă iriși

ele văd în locul tău
cum se preling obiectele
peste linia morții

tu nu mă mai poți privi
doar îmi iei capul în mâini
mă săruți confuz
îmi scrii din nisip o legendă
pentru fiii mei

nu știu când îi voi naște
nu știu dacă ei vor dori
să apară din mine
fără tine

eu am să merg mai departe
așa cu palmele mele
urmele lor au atins cândva
spațiul abia vizibil
din creștet
acolo unde lumina vine
de foarte de sus

nopțile ne închinăm simplu
înainte de a renunța
să ne mai atingem ochi în ochi
închiși