a obosit iubirea

gâfâie sub cearşafuri

orgasmul rece al singurătăţii

am obosit să mai dorm

nopţi trase la indigou

între secunde totul e mort

tăcerea-i captivă într-o apnee

a obosit sângele să curgă din toc

numai inima-i neobosită

sclavul distanţei dintre noi

bate pasul pe loc

oglinda are un surâs dobitoc

câteodată dincolo

privesc cealaltă faţă

a depresiei

mă duc să mă joc

solitaire