N-am să înțeleg niciodată ce te-a îndepărtat...
De dorința de a te avea mereu,
De dorința de a-ți cuprinde pleoapele,
mușcându-le, fărâmițându-le,
făcându-le parte din mine?

Sânii îmi sunt calzi încă de mângâieri,
Iar buzele au aroma celor ce le-au petrecut!
Pielea are încă sărătura atingerii...
Și cu toate astea nimic
pe cearceaful alb de lângă mine-
Nici o pată că ai existat,
Nici o cută că ai trecut pe acolo-
Prin mine...

Atât de sfâșietor e gândul că te-am avut și...

Dacă te-am înghițit și acum aștept să te nasc?
Mă simt însărcinată cu tine-
Adică tu urmezi să-mi fii din nou la sân,
Dar nu dăruindu-mă ca iubită,
Ci alăptându-te ca mamă.

Privesc în jos și burta se țuguiază...
Simt că e băiat-
De altfel asta îmi și doresc să fie-
Și, mai ales, simt că ești tu!

Îmi acopăr cu palmele abdomenul
Și sper ca gestația facerii astea
instinctual de fierbinte
Să dureze mai mult
Decât un simplu preludiu...

Și încă ceva-
Nu înțeleg de ce te-am avut
Înainte de a te naște din mine... ?

Ãsta să fie sexul?
Asta să fii tu?
Și totuși sânii îmi curg
Și lângă mine e un pătuț
În care-mi legăn speranța
de a te avea,
Chiar și nenăscut încă de mine...