Sunt spiritul uitarii,
Traiesc in alta lume decat voi,
Traiesc in lumea durerii,
acolo unde stelele, neputincioase,
au renuntat sa mai cada.

Pentru cine sa tot cada?

Traiesc in lumea in care uitarea e putere
si unde,
pentru a deveni ceva,
trebuie mai intai de toate
sa uiti ce ai fost.

La ce bun sa devi ceva?

Din cand in cand ma urc in lumea voastra
ca sa ascult cum suna fericirea
si ca sa fac din neputinta mea
comori gingase pentru cei ca mine.

Urc la voi pentru a uita de mine.

Sunt spirit uitat,
cobor inapoi in lumea uitarii
pentru a-mi pava drumul ce duce la moarte
in speranta ca astfel, la plecare,
n-am sa fiu murdar de lumea voastra.