Iubirea este poezia simturilor. Ea are soarta a tot
ce este maret in om si a tot ce naste din
gandirea lui. Ori este ceva sublim, ori nu este deloc.
Cand exista, exista pentru vesnicie si se amplifica
din ce in ce...
Daca nu ar exista timp

As asculta bataile inimii tale.

Daca nu ar exista parfum

As mirosi mireasma trupului tau.

Daca nu ar exista stele

As privi scanteile din ochii tai.

Daca nu ai exista tu,

Nu ar fi parfum, nici stele

Si nici iubire pentru noi doi.




Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data,

Si lasa-ma sa plec!...

Tu nu-ntelegi

Ca-n orchestrarea intregirii noastre

Nu-i ciripit de pasarele-albastre,

Ci-i racnet doar de bestie turbata,

Ce-ti sangereaza obrajii si te musca

De cate ori incerci s-o-nchizi in cusca

Sau de piciorul patului s-o legi?...


Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data,

Si nu-ti mai cer nimic!...

Tu n-ai ghicit

Ca melodia intregirii noastre s-a sfarsit

Si toata fericirea-mprovizata

Cu care ne-avantam tot mai departe

N-a fost iluzia ca ne-am iubit

Ca doua manechine cu suflete de vata,

Pastrate-n-tr-o vitrina cu geamuri sparte?...


Da-mi ochii-ti plansi, sa-i mai sarut o data

C-atata doar mi-e dat sa-ti mai sarut,

In cinstea intregirii noastre din trecut,

Din care acum n-a mai ramas nimic

Decat o falsa fresca-n mozaic,

Pe care niste gheare de bestie turbata

Insangereaza doua imagini omenesti!...

Nu le cunosti?...

Incearca-

Si-ai sa ti le-amintesti!.