Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi
Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,
daca-as trage unde e usor,
nici nu trebuia s-aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de buna voie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a-ntamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care-ar fi cu mult mai greu.

Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Si-ntr-o fina descordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora...

Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele esti.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Rasari ca marmura in loc ...
Si-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti.
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu imbratisari de brate reci.
De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tei fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci; si-am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vesnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vesinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert.